Creativitate

Povestea unui fulg de nea - Curecheriu Georgel Catalin

Povestea unui fulg de nea - Gheorghita Teodor

    Intr-o zi insorita dar geroasa, din cerul instelat s-a desprins un fulg de nea. Stralucea ca o stea,dar era singur.Dupa ce a crescut putin ,a pornit la drum inspre pamant pentru a gasi un alt fulg cu care sa se poata juca in liniste. S-a ascuns mereu de soare de teama sa nu piara. Si-n drumul sau a cunoscut mii de alti fulgi cu care s-a-mprietenit imediat. Alaturi de ei si-a continuat drumul incercand sa se ascunda de razele soarelui, care parca-l pandea de dupa nori, sa-i faca rau. Apropiindu-se de pamant, steaua de zapada a facut cunostinta cu varfurile copacilor si frunzele lor, strecurandu-se cu abilitate printre ele sa nu-l sfarme. A fost purtat de aripile unui fluture si-a cunoscut mirosul florilor , blandetea animalelor, ochii blajini ai oamenilor, bucuria copiilor .Dar a cazut in palma mea calda si ...a pierit.

Gheorghita Teodor, Iasi

Povestea unui fulg de nea - Duciuc Rebeca

   Ah! Simt ca ma topesc! Am aterizat pe ceva cald si placut si...ma topesc de placere...
E caldura mainii unui copil dragalas si vioi care ma priveste curios...probabil nu a mai vazut asa ceva! Si nici eu...pentru ca, in zborul meu clatinat de vant si de ceilalti fulgi jucausi, nu am intalnit decat o tacere rece...Dar m-am bucurat si de zbor lin, cand vantul a intrat iarasi in camara lui, si de zbor ondulat, cand a adiat doar...
Uitandu-ma in jos, nu am vazut decat o stralucire alba si, din neatentie, era cat pe ce sa ma agat intr-o crenguta firava, dar m-a salvat o noua adiere a vantului care m-a asezat in mana calda a puiului de om si, inainte de a ma topi, am zarit omatul sclipitor reflectandu-se in ochii lui albastri...
Atat, si apoi....tacere...

Povestea unui fulg de nea - Cojocaru Silviu

    Era odată într-o iarnă, un a fulg de zăpadă plăpând, rece, şi nu ştia să zboare. Încet, încet, s- a desprins de cer şi a început să plutească în aer.
    Nu ştia unde o să ajungă şi nici ce obstacole îi vor veni în calea lui din cer până pe pământ. Nu era singur. Era însoţit de mii şi mii de alti fulgi. Uneori I se părea că merge prea încet si alteori prea tare. Câte odată îi mirosea a fum de avion. A mai mers ce a mai mers până când a observat că unii dintre însotitorii lui au dispărut, şi după ce a mai mers puţin s-a gândit că acel drum nu se mai termină. Dintr-o dată a simţit ceva moale.
Ajunsese la destinaţie. Şi eu am simţit ceva uşor în palmă, dar când m-am uitat era doar un strop de apă.

Povestea unui fulg de nea - Herta Tabita

    Intr-o zi de iarna impreuna cu prietenii am iesit afara,tragandu-ne cu saniile printre troienele calatoare adunate ca margelele unui colier.A fost o zi plina de bucurii.
Cand ma intorceam obosita spre casa un fulg gingas de nea s-a oprit in palma mea si parca dorea sa-mi spuna ceva.
-Fulgule vrei sa-mi spui povestea ta cum ai ajuns in palma mea?
-Desigur, rosti un glas gingas.Undeva departe exista o imparatie unde domneste Craiasa Zapezii ,iar in aceasta perioada a anului isi dezvaluie bogatiile imparatiei pe pamantul vostru.Sunt unul dintre diamantele care plutesc prin vazduh pana imi gasesc locul care trebuie sa-l impodobesc.Unii dintre fratii mei imbraca pomii cu cojoace grele de zapada.Pamantul somnoros este imbracat cu plapuma alba si moale formata de noi , cei din familia fulgilor de nea.
- Acum ai inteles menirea mea?
- Da! acum cand privesc natura descopar ca traiesc intr-o lume de basm.

Către toţi copiii lumii,

Dragi copii, oriunde aţi trăi , în ţinuturile veşnic inundate de verdeaţă ale tropicelor sau în cele cu nesfârşite întinderi de zăpadă şi gheaţă ale nordului, în cele stăpânite de nisipuri încinse sau în aşezările marilor altitudini, vă lansez apelul: ̋Copii ai Terrei, să ştiţi că ̋ pe-un picior de plai, pe-o gură de rai se află ţara mea , România.
Pământul românesc este leagănul copilăriei. Aici, în România,mă simt acasă. Când rostesc acest cuvânt ̋acasă ̋ ,mă gândesc la ţărmul mării, la strigătul straniu al cocorilor , la munţii cei înalţi, la minele de aur, la dealurile cu sare, la cerbii cu coarne pe spate despletite, la oraşe, la sate, la marea cea nesfârşită , la Delta Dunării-cel mai tânăr pământ al ţării, la serile cu lună rece în care muncitorii lucrează de zor, la sondele ce ne dau petrol, la piscurile înalte acoperite cu zăpadă pe care se avântă cu mult curaj caprele negre, la vitejiice şi-au dat viaţa pentru libertatea ţării, la Ştefan cel Mare , la Iancu de Hunedoara, la Mihai -unificator de neam. Nu pot să uit cărbunele de la Petrila , Prahova cu ţiţeiul şi ţăranii care muncesc ca să aşeze în mii de pătule porumb, secară şi grâu.
Lansez acest apel şi vă invit în ţara mea pentru a o vizita. Nu veţi regreta niciodată alegerea făcută, după ce vă veţi încânta privirile la Cetatea Băniei lui Mihai Viteazul , la Târgu-Jiu unde se află ̋Coloana infinitului ̋, ̋Poarta sărutului ̋ şi ̋ Masa tăcerii ̋ .
̋Mănăstirea Argeşului ̋, etalon de frumuseţe şi măiestrie vă va duce cu gândul nu la meşterul Manole, ci la meşterii acestui popor care au zidit Târgoviştea, cetatea de scaun a lui Mircea cel Bătrân , Suceava lui Ştefan cel Mare , dar şi Voroneţul Bucovinei.
Apele înspumate ale Mării Negre vă vor trimite cu gândul la marele Ovidiu, la Histria şi Callatis.
După un popas în mirifica Deltă a Dunării, puteţi vizita Iaşul , centru de cultură şi civilizaţie, spre bojdeuca din Ţicău, care vă va aduce aminte de Creangă şi Eminescu , doi titani ai literaturii române.
Plaiurile de ̋Baladă ̋ ale lui Ciprian Porumbescu , Valea Bistriţei, ţinutul Harghitei cu lacul Roşu şi lacul Sfânta Ana , sunt tot atâtea minuni grăitoare româneşti.
România are o mulţime de locuri încântătoare care nu pot fi cuprinse într-o scrisoare.
Aş vrea ca România să fie vizitată de cât mai mulţi copii şi oameni de pe întreaga Terră.
Sunt sigură că o să vizitaţi România pentru faimoasele ei locuri.
Vă aştept cu nerăbdare,
TABITA.

Dragi copii,

Oriunde ați trăi, în ținuturile veșnic inundate de verdeață ale tropicelor sau în cele cu nesfârșite întinderi de zăpadă și gheață ale nordului, în cele stăpânite de nisipuri încinse sau în așezările marilor altitudini, vă lansez apelul: „Copii ai Terrei, să știți că" pe-un picior de plai, pe-o gură de rai se afla o minunata tara numita ROMANIA, stat situat in S-E Europei,la N de Penisula Balcanica,in bazinul inferior al fluviului Dunarea,cu iesire la Marea Neagra, avand drept
"coloana vertebrala" Carpatii Sud - Estici. mmVa invit sa vizitati acest tinut de vis, care dispune de toate conditiile naturale pentru a deveni una din cele mai importante destinatii turistice europene. Zonele pe care vi le recomand sunt: Litoralul Marii Negre,Bucuresti,Valea Prahovei(Sinaia, Busteni , Azuga,Predeal),Manastirile din Moldova,Bisericile de lemn , Maramures,Delta Dunarii,Bran, orasele medievale ( Brasovul,Sighisoara,Sibiu,Deva ),statiuni balneare( Baile Felix,Baile Herculane,Baile Tusnad,Calimanesti -Caciulata,Sovata,Vatra Dornei etc),numerose pesteri si in viitor "Dracula Park". mmSper ca v-am facut curiosi si va astept in ROMANIA unde veti intalni tot ceea ce doriti :arta, cultura, istorie... voievozi, , munti, soare, codru, paduri, mare...
Cu nerabdare,
Catalin

Dragi copii,
Oriunde ați trăi, în ținuturile veșnic inundate de verdeață ale tropicelor sau în cele cu nesfârșite întinderi de zăpadă și gheață ale nordului, în cele stăpânite de nisipuri încinse sau în așezările marilor altitudini, vă lansez apelul: „Copii ai Terrei, să știți că " pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... „ exista un taram de poveste, protejat parca de o mana divina, unde comorile pământului, munţii, dealurile, câmpiile şi apele, se descopera ochilor vostri atat de surprinzator, incat nu degeaba i se mai spune si "Gradina Maicii Domnului".
Veniti in tara povestilor lui Creanga si-a poeziilor lui Eminescu si veti descoperi o gazda primitoare, ce isi asteapta oaspetii cu paine si sare, semnul dragostei crestine. Va chem pe toti , din lumea-ntreaga sa veniti si sa descoperiti acest meleag incarcat de istorie si legenda, tara batranului Mircea si a viteazului Stefan. Doar bunul Dumnezeu stie cu cât sânge ne-am plătit noi pământul acesta scump nu doar pentru frumuseţile şi bogăţiile lui, cat mai ales pentru faptele măreţe şi înălţătoare care s-au petrecut pe el. Suferinţele au pus o blândeţe divină pe figura ţăranului roman. Inima lui e plină de milă pentru cei nenorociţi şi limba lui e dulce şi plină de mângâieri. De-ati sti câtă gingăşie se ascunde în cântecul cu care-şi adorm ţărancele romane copiii: "Nani, nani, puişor...".
Dacă veti urca vreodată prin umbra Carpaţilor, veti întâlni adevăraţi uriaşi: Rarăul, Ceahlăul, Moldoveanu, Pietrosu, ce se înalţă de pe fundul lumii spre cer si care veghează la liniştea ţării. Aici sunt stăpâni zimbrii si cerbii, lupii si urşii, mistreţii si caprele negre. Padurile noastre sunt locuite de păsări ce umplu văzduhul cu trilurile lor fermecatoare din primăvara şi până toamna târziu, când isi iau ramas bun de la cei care le-au adapostit puisorii şi pleacă „spre alte zari de soare pline",ducand cu ele renumele acestor plaiuri minunate. Râuri frumoase, dătătoare de viaţă, şi nenumărate pâraie se despletesc, în cărări de argint, tocmai din straşina munţilor peste şesurile intinse ale Valahiei şi printre dealurile blânde ale Moldovei, acoperite de livezi ,vii si holde mănoase. Primăvara, turmele urcă pe munte, iar toamna coboară spre câmpie, la iernat. Aşa a luat naştere nemuritoarea baladă Mioriţa:" Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai..." pe care-orice o aude n-o mai uita.
Veti ramane adanc impresionati descoperind, rand pe rand, lumea vie a Deltei, batrana Dunare si plajele Marii Negre, imaginea albastra a Voronetului , maretia Palatului Culturii din Iasi, somptuozitatea Castelului Peles de la Sinaia si linistea divina a manastirilor din Moldova si Bucovina. Veniti copii din lumea-ntreaga in tara mea de basm, caci eu v-astept cu nerabdare!
Cu dragoste,
Teodor (dor de Dumnezeu),
un mic suflet de roman.

Lacrima unui inger - Herta Tabita
Era o iarna linistita. In casa mea,la parter, lumanarile de pe masuta de ceai a mamei straluceau ca niste licurici. Toata lumea se dusese la culcare , mai putin eu. Nu imi era somn si as fi vrut sa povestesc cu cineva. Ma indrept spre geam si oftez. Zapada de pe dealul din fata casei mele stralucea in lumina lunii pline. As fi vrut sa fiu acolo, sa ating zapada si sa privesc luna.
Ma imbrac, imi iau sania si ies tiptil din casa. Ma opresc mirata in fata usii. Parca nu mai eram pe pamant! Un covor imens de diamante stralucea la picioarele mele.
Cerul era negru , iar luna era alba. Parca eram intr-un basm. Imi era frica sa pasesc. Daca s-ar fi destramat totul? Daca lumea pe care eu o vedeam ar fi disparut? Imi fac totusi curaj si fac un pas. Nu s-a intamplat nimic, asa ca continui. Ajung in varful dealului si ma uimeste si mai tare splendoarea peisajului de aici. Dealul de diamant si raul inghetat erau o combinatie fermecatoare. As fi vrut sa fi fost vesnic.
Dintr-o data, un scancet ma scoate din transa si ma intorc. Nu vad pe nimeni!
- E cineva aici?
- Nu te speria ,sunt doar eu!
- Tu? Cine esti tu?
- Sunt...un inger!
- Nu pot sa te vad! Arata-te!
- Uita-te atenta!
Ma intorc spre dreapta si acolo o lumina orbitoare ma face sa tremur. Ma uit mai atenta si zaresc ceva ce pare a fi un copil. Avea atatea lucruri in comun cu un copil, dar totusi era atat de diferit! O silueta fantomatica, aproape plutitoare , imbracata cu o haina lunga si alba. O fata rotunda si doi ochi albastri-cenusii varsau lacrimi de argint.
Parca ma podideau si pe mine lacrimile.
-Scump inger, de ce plangi?
-Dupa cum sti, fiecare inger are in grija un copil. Si eu la fel!
- Copilul caruia tu ii esti inger te-a suparat?
-Da, copila! Da .
-Esti suparat pe el?
- Nu.
-Atunci de ce plangi?
-Pentru gresalele lui.
-Sunt sigura ca nu a vrut sa te supere.
-Da , asa e! Mai bine ma intorc sa-i veghez somnul. Du -te la culcare , copila!
-Noapte buna , ingerule!
-Noapte buna!
Dintr-o data, tresar si ma trezesc in pat. Ma uit nedumerita in jur. Parca era noapte si parca eram afara. Acum e zi si sunt in pat.
Ma uit la geam si vad trei lacrimi. Tot visul era adevarat,iar pe geam erau lacrimile ingerului.

Lacrima unui inger - Gheorghita Cristian
Zorii unei zile incepura a se ivi si primele raze ale soarelui patrundeau timid prin fereastra larg deschisa. Era duminica si - aveam chef sa mai lenevesc putin in pat.
Dar deodata camera s-a umplut de o lumina puternica si am simtit cum ma invaluie o adiere usoara, ca si cum aripile unui inger ar fi batut deasupra mea. Incepu sa miroase-a flori de camp si mir. Speriat si in acelasi timp uimit am ridicat capul din perna si, ca intr-un vis, am zarit o fiinta cu chip angelic stand ingenunchiata langa patul meu. Pentru o clipa mi s-a parut ca se-amana cu unul din ingerii despre care mama imi povestea de-atatea ori cand imi citea din Cartile Sfinte.M-a privit nespus de bland si-atunci am observat ca ochii ii innotau in lacrimi. , iar aripile sale ,scaldate in lumina, pareau prabusite la pamant.
M-a prins de mana usor si m-a-ntrebat daca stiu cine e. I-am spus atunci ca seamana nespus de mult cu Ingerul pazitor descris de mama pe cand eram de-o schioapa. Insa nu reuseam sa inteleg motivul intristarii sale. Nu mai vazusem pan-atunci un inger, dar imi inchipuiam ca ei sunt fericiti , ca n-au motive sa planga, doar locuiesc in Rai. Atunci o lacrima grea ca de cristal cazu din ochii sai stralucitori si-mi spuse ca eu sunt motivul intristarii sale. Uitasem sa imi mai fac rugaciunile de seara si dimineata, uneori mai plecam cu temele ne-nvatate la scoala si-i ascunsesem mamei notele mai slabe obtinute in ultima vreme la invatatura. Ba chiar intr-o zi am fost lipsit de respect si i-am raspuns asa cum n-ar fi trebuit s-o fac vreodata. Uitasem tot ceea ce m-a-nvata de mic si ingerasul meu nu ma mai recunostea. Faptele mele urate l-au intristat nespus si-atunci a trebuit sa mi se-arate si sa-mi atraga atentia ca nu e frumos ceea ce fac, ca trebuie sa ma schimb, sa redevin copilul cuminte si respectuos care fusesem pana de curand si-atunci imi va fi bine. Mustrarea sa m-a facut sa plang si ,cu vocea gatuita de emotie, i-am promis c-am sa ma indrept si am sa-i cer iertare mamei pentru purtarea mea nedemna. Chipul ingerului s-a luminat si s-a aplecat asupra mea sa ma sarute. Atunci am deschis ochii si, in lumina soarelui ce-mi inundase camera, am zarit-o pe mama ,care-mi veghease somnul , cum pe furis isi sterge-o lacrima.

Lacrima unui înger - Curecheriu Catalin
La colt de strada, la o ora tarzie, o batranica cersea plangand o bucata de mancare, in timp ce nepasatori, calatorii treceau rand pe rand. Aud un zgomot si ma indrept incet spre el. Langa biserica de peste drum , ascuns, era o fiinta cum nu mai vazusem. Cand m-am apropiat , am vazut ca era un inger, aripile facandu-l impunator ca abia mi-am facut curaj sa-i vorbesc. Dar in splendoarea sa, am observat totusi tristetea. Pe fata avea lacrimi, care ma faceau sa ma simt trist dar si inspaimantat. Insa fata lui blanda m-a facut sa am curaj sa-l intreb: - De ce plangi? - Cum sa nu plang?! Uite in ce hal ati ajuns! Din sutele de trecatori, unul nu s-a oprit sa o ajute pe batranica.Tu esti copil mic, ai suflet pur nu poti intelege, inca. Lumea e tot mai rea si se indeparteaza de Dumnezeu. Ati uitat ceea ce este important cu adevarat: iubirea, familia, decenta si in schimb trufia si pacatul au preluat controlul . Cu lacrimi in ochi, i-am raspuns: eu pot schimba asta! Vazand asta un zambet i-a inseninat fata si apoi a disparut brusc.
 

Dragi copii, oriunde aţi trăi , în ţinuturile veşnic inundate de verdeaţă ale tropicelor sau în cele cu nesfârşite întinderi de zăpadă şi gheaţă ale nordului, în cele stăpânite de nisipuri încinse sau în aşezările marilor altitudini, vă lansez apelul: ̋Copii ai Terrei, să ştiţi că ̋ pe-un picior de plai, pe-o gură de rai se află ţara mea , România.
Pământul românesc este leagănul copilăriei. Aici, în România,mă simt acasă. Când rostesc acest cuvânt ̋acasă ̋ ,mă gândesc la ţărmul mării, la strigătul straniu al cocorilor , la munţii cei înalţi, la minele de aur, la dealurile cu sare, la cerbii cu coarne pe spate despletite, la oraşe, la sate, la marea cea nesfârşită , la Delta Dunării-cel mai tânăr pământ al ţării, la serile cu lună rece în care muncitorii lucrează de zor, la sondele ce ne dau petrol, la piscurile înalte acoperite cu zăpadă pe care se avântă cu mult curaj caprele negre, la vitejiice şi-au dat viaţa pentru libertatea ţării, la Ştefan cel Mare , la Iancu de Hunedoara, la Mihai -unificator de neam. Nu pot să uit cărbunele de la Petrila , Prahova cu ţiţeiul şi ţăranii care muncesc ca să aşeze în mii de pătule porumb, secară şi grâu.
Lansez acest apel şi vă invit în ţara mea pentru a o vizita. Nu veţi regreta niciodată alegerea făcută, după ce vă veţi încânta privirile la Cetatea Băniei lui Mihai Viteazul , la Târgu-Jiu unde se află ̋Coloana infinitului ̋, ̋Poarta sărutului ̋ şi ̋ Masa tăcerii ̋ .
̋Mănăstirea Argeşului ̋, etalon de frumuseţe şi măiestrie vă va duce cu gândul nu la meşterul Manole, ci la meşterii acestui popor care au zidit Târgoviştea, cetatea de scaun a lui Mircea cel Bătrân , Suceava lui Ştefan cel Mare , dar şi Voroneţul Bucovinei.
Apele înspumate ale Mării Negre vă vor trimite cu gândul la marele Ovidiu, la Histria şi Callatis.
După un popas în mirifica Deltă a Dunării, puteţi vizita Iaşul , centru de cultură şi civilizaţie, spre bojdeuca din Ţicău, care vă va aduce aminte de Creangă şi Eminescu , doi titani ai literaturii române.
Plaiurile de ̋Baladă ̋ ale lui Ciprian Porumbescu , Valea Bistriţei, ţinutul Harghitei cu lacul Roşu şi lacul Sfânta Ana , sunt tot atâtea minuni grăitoare româneşti.
România are o mulţime de locuri încântătoare care nu pot fi cuprinse într-o scrisoare.
Aş vrea ca România să fie vizitată de cât mai mulţi copii şi oameni de pe întreaga Terră.
Sunt sigură că o să vizitaţi România pentru faimoasele ei locuri.
Vă aştept cu nerăbdare,
TABITA.

Dragi copii,

Oriunde ați trăi, în ținuturile veșnic inundate de verdeață ale tropicelor sau în cele cu nesfârșite întinderi de zăpadă și gheață ale nordului, în cele stăpânite de nisipuri încinse sau în așezările marilor altitudini, vă lansez apelul: „Copii ai Terrei, să știți că" pe-un picior de plai, pe-o gură de rai se afla o minunata tara numita ROMANIA, stat situat in S-E Europei,la N de Penisula Balcanica,in bazinul inferior al fluviului Dunarea,cu iesire la Marea Neagra, avand drept
"coloana vertebrala" Carpatii Sud - Estici. mmVa invit sa vizitati acest tinut de vis, care dispune de toate conditiile naturale pentru a deveni una din cele mai importante destinatii turistice europene. Zonele pe care vi le recomand sunt: Litoralul Marii Negre,Bucuresti,Valea Prahovei(Sinaia, Busteni , Azuga,Predeal),Manastirile din Moldova,Bisericile de lemn , Maramures,Delta Dunarii,Bran, orasele medievale ( Brasovul,Sighisoara,Sibiu,Deva ),statiuni balneare( Baile Felix,Baile Herculane,Baile Tusnad,Calimanesti -Caciulata,Sovata,Vatra Dornei etc),numerose pesteri si in viitor "Dracula Park". mmSper ca v-am facut curiosi si va astept in ROMANIA unde veti intalni tot ceea ce doriti :arta, cultura, istorie... voievozi, , munti, soare, codru, paduri, mare...
Cu nerabdare,
Catalin

Dragi copii,
Oriunde ați trăi, în ținuturile veșnic inundate de verdeață ale tropicelor sau în cele cu nesfârșite întinderi de zăpadă și gheață ale nordului, în cele stăpânite de nisipuri încinse sau în așezările marilor altitudini, vă lansez apelul: „Copii ai Terrei, să știți că " pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... „ exista un taram de poveste, protejat parca de o mana divina, unde comorile pământului, munţii, dealurile, câmpiile şi apele, se descopera ochilor vostri atat de surprinzator, incat nu degeaba i se mai spune si "Gradina Maicii Domnului".
Veniti in tara povestilor lui Creanga si-a poeziilor lui Eminescu si veti descoperi o gazda primitoare, ce isi asteapta oaspetii cu paine si sare, semnul dragostei crestine. Va chem pe toti , din lumea-ntreaga sa veniti si sa descoperiti acest meleag incarcat de istorie si legenda, tara batranului Mircea si a viteazului Stefan. Doar bunul Dumnezeu stie cu cât sânge ne-am plătit noi pământul acesta scump nu doar pentru frumuseţile şi bogăţiile lui, cat mai ales pentru faptele măreţe şi înălţătoare care s-au petrecut pe el. Suferinţele au pus o blândeţe divină pe figura ţăranului roman. Inima lui e plină de milă pentru cei nenorociţi şi limba lui e dulce şi plină de mângâieri. De-ati sti câtă gingăşie se ascunde în cântecul cu care-şi adorm ţărancele romane copiii: "Nani, nani, puişor...".
Dacă veti urca vreodată prin umbra Carpaţilor, veti întâlni adevăraţi uriaşi: Rarăul, Ceahlăul, Moldoveanu, Pietrosu, ce se înalţă de pe fundul lumii spre cer si care veghează la liniştea ţării. Aici sunt stăpâni zimbrii si cerbii, lupii si urşii, mistreţii si caprele negre. Padurile noastre sunt locuite de păsări ce umplu văzduhul cu trilurile lor fermecatoare din primăvara şi până toamna târziu, când isi iau ramas bun de la cei care le-au adapostit puisorii şi pleacă „spre alte zari de soare pline",ducand cu ele renumele acestor plaiuri minunate. Râuri frumoase, dătătoare de viaţă, şi nenumărate pâraie se despletesc, în cărări de argint, tocmai din straşina munţilor peste şesurile intinse ale Valahiei şi printre dealurile blânde ale Moldovei, acoperite de livezi ,vii si holde mănoase. Primăvara, turmele urcă pe munte, iar toamna coboară spre câmpie, la iernat. Aşa a luat naştere nemuritoarea baladă Mioriţa:" Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai..." pe care-orice o aude n-o mai uita.
Veti ramane adanc impresionati descoperind, rand pe rand, lumea vie a Deltei, batrana Dunare si plajele Marii Negre, imaginea albastra a Voronetului , maretia Palatului Culturii din Iasi, somptuozitatea Castelului Peles de la Sinaia si linistea divina a manastirilor din Moldova si Bucovina. Veniti copii din lumea-ntreaga in tara mea de basm, caci eu v-astept cu nerabdare!
Cu dragoste,
Teodor (dor de Dumnezeu),
un mic suflet de roman.

Lacrima unui inger - Herta Tabita
Era o iarna linistita. In casa mea,la parter, lumanarile de pe masuta de ceai a mamei straluceau ca niste licurici. Toata lumea se dusese la culcare , mai putin eu. Nu imi era somn si as fi vrut sa povestesc cu cineva. Ma indrept spre geam si oftez. Zapada de pe dealul din fata casei mele stralucea in lumina lunii pline. As fi vrut sa fiu acolo, sa ating zapada si sa privesc luna.
Ma imbrac, imi iau sania si ies tiptil din casa. Ma opresc mirata in fata usii. Parca nu mai eram pe pamant! Un covor imens de diamante stralucea la picioarele mele.
Cerul era negru , iar luna era alba. Parca eram intr-un basm. Imi era frica sa pasesc. Daca s-ar fi destramat totul? Daca lumea pe care eu o vedeam ar fi disparut? Imi fac totusi curaj si fac un pas. Nu s-a intamplat nimic, asa ca continui. Ajung in varful dealului si ma uimeste si mai tare splendoarea peisajului de aici. Dealul de diamant si raul inghetat erau o combinatie fermecatoare. As fi vrut sa fi fost vesnic.
Dintr-o data, un scancet ma scoate din transa si ma intorc. Nu vad pe nimeni!
- E cineva aici?
- Nu te speria ,sunt doar eu!
- Tu? Cine esti tu?
- Sunt...un inger!
- Nu pot sa te vad! Arata-te!
- Uita-te atenta!
Ma intorc spre dreapta si acolo o lumina orbitoare ma face sa tremur. Ma uit mai atenta si zaresc ceva ce pare a fi un copil. Avea atatea lucruri in comun cu un copil, dar totusi era atat de diferit! O silueta fantomatica, aproape plutitoare , imbracata cu o haina lunga si alba. O fata rotunda si doi ochi albastri-cenusii varsau lacrimi de argint.
Parca ma podideau si pe mine lacrimile.
-Scump inger, de ce plangi?
-Dupa cum sti, fiecare inger are in grija un copil. Si eu la fel!
- Copilul caruia tu ii esti inger te-a suparat?
-Da, copila! Da .
-Esti suparat pe el?
- Nu.
-Atunci de ce plangi?
-Pentru gresalele lui.
-Sunt sigura ca nu a vrut sa te supere.
-Da , asa e! Mai bine ma intorc sa-i veghez somnul. Du -te la culcare , copila!
-Noapte buna , ingerule!
-Noapte buna!
Dintr-o data, tresar si ma trezesc in pat. Ma uit nedumerita in jur. Parca era noapte si parca eram afara. Acum e zi si sunt in pat.
Ma uit la geam si vad trei lacrimi. Tot visul era adevarat,iar pe geam erau lacrimile ingerului.

Lacrima unui inger - Gheorghita Cristian
Zorii unei zile incepura a se ivi si primele raze ale soarelui patrundeau timid prin fereastra larg deschisa. Era duminica si - aveam chef sa mai lenevesc putin in pat.
Dar deodata camera s-a umplut de o lumina puternica si am simtit cum ma invaluie o adiere usoara, ca si cum aripile unui inger ar fi batut deasupra mea. Incepu sa miroase-a flori de camp si mir. Speriat si in acelasi timp uimit am ridicat capul din perna si, ca intr-un vis, am zarit o fiinta cu chip angelic stand ingenunchiata langa patul meu. Pentru o clipa mi s-a parut ca se-amana cu unul din ingerii despre care mama imi povestea de-atatea ori cand imi citea din Cartile Sfinte.M-a privit nespus de bland si-atunci am observat ca ochii ii innotau in lacrimi. , iar aripile sale ,scaldate in lumina, pareau prabusite la pamant.
M-a prins de mana usor si m-a-ntrebat daca stiu cine e. I-am spus atunci ca seamana nespus de mult cu Ingerul pazitor descris de mama pe cand eram de-o schioapa. Insa nu reuseam sa inteleg motivul intristarii sale. Nu mai vazusem pan-atunci un inger, dar imi inchipuiam ca ei sunt fericiti , ca n-au motive sa planga, doar locuiesc in Rai. Atunci o lacrima grea ca de cristal cazu din ochii sai stralucitori si-mi spuse ca eu sunt motivul intristarii sale. Uitasem sa imi mai fac rugaciunile de seara si dimineata, uneori mai plecam cu temele ne-nvatate la scoala si-i ascunsesem mamei notele mai slabe obtinute in ultima vreme la invatatura. Ba chiar intr-o zi am fost lipsit de respect si i-am raspuns asa cum n-ar fi trebuit s-o fac vreodata. Uitasem tot ceea ce m-a-nvata de mic si ingerasul meu nu ma mai recunostea. Faptele mele urate l-au intristat nespus si-atunci a trebuit sa mi se-arate si sa-mi atraga atentia ca nu e frumos ceea ce fac, ca trebuie sa ma schimb, sa redevin copilul cuminte si respectuos care fusesem pana de curand si-atunci imi va fi bine. Mustrarea sa m-a facut sa plang si ,cu vocea gatuita de emotie, i-am promis c-am sa ma indrept si am sa-i cer iertare mamei pentru purtarea mea nedemna. Chipul ingerului s-a luminat si s-a aplecat asupra mea sa ma sarute. Atunci am deschis ochii si, in lumina soarelui ce-mi inundase camera, am zarit-o pe mama ,care-mi veghease somnul , cum pe furis isi sterge-o lacrima.